Din 1990 și până în prezent, Bucureștiul a avut 14 primari generali, 4 dintre ei numiți de guvern, 7 aleși în urma scrutinelor locale și 3 desemnați de Consiliul General drept primari interimari până la organizarea unor alegeri. Primii patru primari de la începutul anilor `90 (Dan Predescu – 1990; Ștefan Ciurel – 1990; Viorel Oproiu – 1990, 1991 și Doru Viorel Pană – 1991 și 1992) au fost numiți de guvern și nu aveau puteri foarte mari, această procedură de tranziție pentru desemnarea primarului general al Capitalei prelungindu-se până la primele alegeri locale organizate în 1992.
Primele alegeri post-decembriste organizate pentru alegerea primarilor și consilierilor locali din București au fost organizate pe 9 februarie 1992 (turul 1). Dintre cei 33 de candidați pentru funcția de primar general, alegerile au fost castigate de candidatul Convenției Democrate din România, Crin Halaicu. Era primul moment electoral major de după recâștigarea libertății în care bucureștenii se plasau clar din partea partidelor de centru-dreapta, spărgând cvasi-monopolul instaurat de Frontul Salvării Naționale după alegerile generale din 1990.
La alegerile din 1996, numărul de candidați pentru funcția de primar general a crescut cu peste 50% față de 1992, ajungându-se la un număr record de 47 de candidați. După primul tur al alegerilor din București în care s-a înregistrat o prezență de 51% (peste 880.000 de votanți) dintre alegătorii cu drept de vot, s-au calificat în turul 2 Victor Ciorbea, candidatul CDR și Ilie Năstase, candidatul PDSR. Funcția de primar a fost câștigată de Victor Ciorbea cu aproape 57% din voturi. După ce a îndeplinit timp de aproape un an și jumătate, în mod simultan, funcția de primar și pe cea de prim-ministru, Victor Ciorbea a demisionat, organizându-se noi alegeri pentru poziția de primar general în noiembrie 1998.
Citește mai mult AICI